Civilizatia de sub Marea Neagra

Civilizatia de sub Marea Neagra

Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pana acum. Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori
diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau demonstrate in final
de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage
capul in nisip, facandu-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai
vasnici contestatari ai ipotezelor emise. In urma cu cativa ani,
Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie
ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o
echipa condusa de Ballard a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa
filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice
perioadei comunei primitive.

Mai exact, era vorba despre o stânca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa filmeze si
niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne
de pNicucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu
multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. In
perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si
topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi,
in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil in urma
vreunui cutremur - fâsia de pamânt care separa Mediterana de lac a fost
efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul
lac, transformându-l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic.

Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In
sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale
fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din
cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas
neamestecate cu apa marii.

Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit
pe fundul Marii Negre, cateva specii de scoici, unele disparute, altele
pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime cuprinsa intre 7.500 –
15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea
Neagra a fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, cativa membri
ai echipei lui Ballard sustin ca acesta este convins ca actuala Mare nu
a existat in urma cu 10 – 15.000 de ani, aici traind o civilizatie
prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe
fundul apei. Si ca totul sa fie si mai incurcat, s-a pronuntat cuvintul
Atlantida.

Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era, in fapt, “ un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin”, dupa spune insusi
coordonatorul lucrarilor.

Potopul a inceput in Romania

Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si a plecat
care incotro. Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe
Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. dar nu de
inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind
scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate
un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e
faptul ca legendele românesti vorbesc, la randul lor, despre diverse
inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste ‘povesti’, cum le
spun majoritatea românilor.

Si totusi, atunci cand aceste “povesti” sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze
noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a
depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori,
timp de ani de zile.

Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului

Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri.

A fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre
deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru cercetarile
sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava
de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, in
apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a inregistrat niste
constructii ciclopice stranii, piramide si catadele ce par de
neinchipuit pentru zilele noastre.

“In cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la
toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere,
descoperiri de care românii nici macar nu au auzit”. Robinson face mai
mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti,
despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care
strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce
care acoperea România in urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza
sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe
teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile
descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din
stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune
aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind egalitatea
intre cele doua evenimente.

“Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la
dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a
Pamantului”.

Padurea ingropata

La mijlocul anilor `80, autoritatile centrale de la Bucuresti au decis, cu o simpla semnatura, sa stearga sate intregi de pe harta României, sa stramute populatia, sa distruga
vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Si totul in
numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a
maretului canal Dunare – Bucuresti. Atunci, in mai putin de o
saptamana, cateva localitati au disparut definitiv din peisajul
administrativ românesc. Nu au fost iertati nici macar mortii.

“Cu buldozerele si excavatoarele i-au dezgropat, domnule. I-au incarcat in camioane, ca erau morti de zeci de ani sau de o saptamana, pe toti i-au urcat in camioane si nu i-am mai
vazut de atunci. L-au luat pe tatica si pe aia batrini, nu si-ar gasi
niciodata odihna”, spune cu obida Nicusor Tudor, un batrin de 74 de ani
din Mihailesti, care inca se mai tine bine, ca toti cei de prin partea
locului. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5 – 6 metri in adancime,
cupele excavatoarelor au inceput sa se umple cu tot felul de resturi
vegetale. Nimeni nu s-a sesizat in afara inginerilor care coordonau
lucrarile. Acestia au inteles ca acolo, la adancime, este ceva. Si au
chemat arheologii. Nu mica a fost surpriza tuturor cand, continuin cu
atentie sapaturile, au constatat ca la o adancime 15 – 25 de metri, se
gasea nici mai mult, nici mai putin, decat o... padure preistorica. Mai
mult, nisipul care le acoperise conservase atat de bine lemnul
copacilor, incat acestia, eliberati de sub pamant, pareau inca in viata
si se puteau deosebi soiurile.

Marea inundatie glaciara

Specialistii adusi de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime
cuprinsa intre 10.000 – 12.000 de ani. Ceea ce insemna ca padurea in
sine era mult mai veche. Putini au fost cei care si-au pus atunci
intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape.
Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar
nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste cateva
zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica,
anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din
cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste
nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o
unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont
Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile
din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi
flore si a unei noi faune.

Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12 mi Ceea ce insemna ca
padurea in sine era mult mai veche. Putini au fost cei care si-au pus
atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita
de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de
ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca
peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza
fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie.
Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei
mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de
pamant care o unea cu Marea Neagra.

Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis
aparitia unei noi flore si a unei noi faune. Padurea descoperita sub
fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si
atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12
milenii. Probabil ca dintre cei care catesc aceste randuri sunt multi
care au vazut pe viu o inundatie. Si atunci au remarcat si cantitatea
de nisip si mil care ramane dupa ce se retrag apele. Sa fie de vreo 20
– 30 de centimetri cel mult. Asta in conditiile in care apa ajunge sau
chiar depaseste doi metri. Si atunci nu pot sa nu-mi pun o intrebare:
oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca
nisipul ramas in urma ei sa aiba o adancime de 15 – 20 de metri..
Calculati singuri si veti ajunge la o adancime a apei cuprinsa intre
100 – 150 de metri. Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie?

Tsunami pe Arges?

Descoperirea padurii preistorice sub pamanturile Argesului, i-au determinat pe specialisti sa efectueze cercetari si in alte zone apropiate. Rezultatele au fost fantastice:
padurea se intindea pe o suprafata mare, intre localitatile
Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. In plus,
prospectiunile arata ca se intinde mult in sud, aria terminindu-se,
probabil, undeva pe teritoriul Bulgariei. In toate locatiile,
rezultatul cercetarilor a aratat un singur lucru: apele au acoperit
zonele intr-o perioada extrem de scurta de timp, pe care arheologii au
estimat-o la doar cateva saptamani.

“Ori asa ceva, nu se putea intampla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul in care Terra nu a fost lovita de vreu meteorit. Ori din ce stim noi, in perioada de acum
10.000 – 12.000 de ani, nici un meteorit nu a lovit Pamantul”, afirma
Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. Domnia sa insa, are o terorie
foarte interesanta, desprinsa parca din filmele SF. Ipoteza sa pleaca
de la basoreliefurile si scrierile foarte vechi in care nici un popor
din antichitate nu mentioneaza Luna, celebrul astru al noptii. Ori,
daca Luna ar fi fost atunci in apropierea Pamantului, este imposibil ca
acest lucru sa nu fi fost remarcat de cei vechi, buni astrologi, care
urmareau mersul astrelor pe cer si influenta lor asupra vietii
oamenilor. Si atunci, inseamna ca Luna nu a fost dintotdeauna satelitul
natural al Pamantului.

“Mai mult ca sigur ca in momentul in care Terra a Luna, Pamantul intreg a cunoscut activitatea dezastruoasa a marilor valuri. De exemplu, urmele lasate in Hawai atesta ca pe acolo
au fost valuri ucigase – cum le spunem noi – sau tsunami, cum le numesc
japonezii, inalte de cateva sute de metri. E posibil ca pe Arges sa
avem de-a face tot cu un val imens, nu cu o inundatie catastrofala”.

In sprijinul teoriei sale, domnul Niculescu aduce lipsa aproape completa a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se intinde padurea preistorica. “Lipsa aceasta ne
arata clar ca zona nu a fost una marina, permanenta, ci a fost inundata
pur si simplu intamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat
foarte bine copacii”.

Bizara fortificatie de lemn

Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor veniti la fata locului. Intr-una din zile, sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn,
alcatuita sub forma unei mici fortificatii.

Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau de animale, in conditiile in care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura.

“Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn, este iarasi o intrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar
ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mancate de animalele
marine. Dar la fel de posibil este ca locuitorii sa fi aflat din timp
despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe inaltimile
muntilor. Si atunci, daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai
plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura
zona Agesului?”

Referitor la cetatea descoperita, locuitorii sunt convinsi ca nu a fost vorba de o fortificatie in sine, ci despre casa lui... Noe. Numai asa poate fi explicata lipsa pietrelor
din fortificatie, prin aceea ca era vorba doar de o casa de locuit,
fortificata impotriva actiunilor unor animale. Unii oameni de stiinta
sustin ca in perioadele de mari transformari continentale, animalele –
si mai tarziu oamenii – paraseau unele zone periculoase pentru altele
mai ferite de primejdii. Asa s-a intamplat, probabil, si cu
fortificatia de lemn, locuitorii acesteia migrand, pur si simplu catre
o zona mai sigura. Pornind de la padurea antica descoperita pe linia
Argesului, ulterior s-au facut sapaturi in partea opusa, pe Valea
Prutului.

Si... surpriza. au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datind din aceeasi perioada de timp, respectiv sfirsitul
paleoliticului si inceputul neoliticului. Doar paduri nu au fost gasite
de data asta, dar probabil ca zona nu era una impadurita, ci una de
cimpie.

“In acel moment am fost pusi in fata unei intrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature intreg cuprinsul tarii si sa aiba o inaltime de peste 100 de metri? Cum s-a
format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toata Europa?
A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?”

Copacii milenari

Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiurile vechi de mii de ani si sa le arda in sobe. Pe ei nu-i
impresioneaza faptul ca distrug acele vestigii arheologice aproape
unice in lume. Lor le e frig si nu au cu ce se incalzi. Le e foame si
trebuie sa gateasca inca pe plite, pastrate si acestea din batrini, dar
niste batrini mai apropiati de zilele noastre. Si distrug copaci care
au cativa metri grosime, asa cum probabil nu vor mai creste niciodata
pe aceste meleaguri. Florea Dumitru, imi spune:

“Domnule, noi suntem unicat in lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem vreun copac. Noi mergem sa dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai Bunul
Dumnezeu stie cum au ajuns pomii astia sub nisip. Cei mai batrini spun
ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe.”
Deocamdata nici o ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul
copacilor milenari descreste de la o zi la alta. Trebuie oare sa
condamnam localnicii pentru ca incearca sa supravietuiasca distrugand
urmele trecutului? La urma urmelor, nu asa au facut dintotdeauna
oamenii? Fiecare civilizatie noua a distrus-o pe cea veche. Si se pare
ca nu din rautate, ci din simpla dorinta de a supravietui.