ANUL PLATONIC

ANUL PLATONIC

După cum promisesem într-o postare anterioară despre vârstele omenirii, voi reda aici o altă periodizare a acestor vârste, aparţinând lui Platon. În esenţă, e vorba de aceleaşi etape, desigur, dar privite în alt mod.
"Anul" platonic cuprinde, de fapt, un ciclu de 24000 de ani solari, în care omenirea străbate anumite perioade, asimilate zodiilor unui horoscop clasic - însă, desigur, mult mai lungi. La sfârşitul acestui interval, perioadele se vor repeta. (Ca şi în cronologia indiană prezentată anterior.)
Anul platonic începe cu zodia Leului, aflată sub semnul soarelui (după cum se vede în imagine, deşi e o imagine cu totul aproximativă pentru scopul nostru). În această perioadă, omenirea avea contactul maxim cu dimensiunea transcendentă - echivalentă, probabil, Vârstei de aur a omenirii din periodizarea sanscrită. Anul platonic urmează apoi parcurgerea zodiilor în sens invers acelor de ceasornic. (Care este, de fapt, sensul benefic al majorităţii proceselor din natură. Terapeuţii care practică energizări folosesc şi ei acest sens de rotaţie a mâinilor, cu excepţia unor anumite situaţii.)
Până în prezent, au fost parcurse şase etape, sau "luni", noi aflându-ne exact în partea de jos a cercului, la trecerea dintre epoca Peştilor şi cea a Vărsătorului. Peştii au marcat căderea maximă în materialitate, dezvoltarea maximă a egoului. Tocmai de aceea, pentru că "se înmulţiseră păcatele", a fost nevoie de venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ - pentru a deschide calea spre un nou urcuş. În fiecare epocă, apar germenii trecerii spre următoarea, deşi procesul este lung şi dureros. Şi, se poate găsi aici şi o nouă explicaţie a vechiului simbol creştin - peştele - folosit de adepţi pentru a se recunoaşte între ei. Peştele, ca simbol creştin, marca, în acelaşi timp evoluţia unei întregi epoci.
Ca să facem o paranteză, trebuie să apunem că şi trecerea de la Taur la Berbec s-a făcut greu, şi cu dureroase mutaţii spiritual-religioase, şi chiar sociale. Era începutul epocii deschise de Moise, care a adus omenirii imaginea unui Dumnezeu monoteist, independent de orice imagine sau denumire. "Eu sunt cel ce sunt" a fost singurul nume care i s-a revelat lui Moise. Era un Dumnezeu greu de conceput şi de primit de către iudeii patrairhali, obişnuiţi să se închine unor obiecte, sau chiar concepte, dar cu posibilitate de reprezentare. (De fapt, ei erau foarte aproape de idolatrie.) Poate de aceea, episodul închinării la viţelul de aur, în timp ce Moise se afla pe munte, primind Tablele Legii, poate simboliza, de fapt, inerţia concepţiei religioase a epocii Taurului (analogie "viţel" - taur). Vechii israeliţi aveau nevoie de un "dumnezeu" palpabil, pentru că acel al lui Moise îi înfricoşa, părându-li-se prea neînţeles. Moise a marcat trecerea spre Berbec, insituind cultul Dumnezeului unic prin jertfire de animale, dar şi printr-un întreg ritual religios, şi construirea unui lăcaş de cult specific (cortul închinării, mult mai târziu, înlocuit cu templul). La sfârşitul Berbecului, şi trecerea înspre Peşti, apare Mielul de jertfă - Hristos - care consfinţeşte acesată trecere.
Acum, noi ne aflăm, după cum am spus, la o altă importantă trecere dintre epoci, care va marca, din nou, începutul urcuşului spiritual. Ceea ce depinde de om este modalitatea în care se va face această trecere. Dacă omenirea va avea luciditate, şi va aplica principiile Iubirii aduse de Hristos, trecerea se va face natural. Dacă însă va alege calea propriilor interese (egoul - în antiteză cu Sinele), trecerea se va face prin suferinţă - suferinţa fiind un instrument al trezirii conştinţei.
Despre acest moment, care se va petrece în 2012, am mai vorbit. El este chiar punctul de jos al cercului. Acea bandă de protoni ce apare pe figură reprezintă centura de radiaţii în care va intra pământul ca urmare a alinierii planetare pe direcţie cu centrul Galaxiei, şi care va determina modificări importante în structurile vii şi nevii.
După cum se observă, această centură a fost prezentă şi în epoca maximei apropieri de Divin, deci ea nu poate fi un lucru rău în sine. Dimpotrivă, este un factor de "impulsionare" pe scara evoluţiei, şi în acelaşi timp, de "ardere" a neviabilului. (Aceasta neînsemnând, neapărat, moarte fizică.)
Epoca Vărsătorului va fi şi ea formată din trei etape, corespunzând celor trei elemente: gheaţă, lichid şi foc. După cum ne putem imagina, ele reprezintă gradele în care principiile divine vor fi asimilate de omenire.
Desigur că pe această temă s-ar putea vorbi foarte mult, implicând modul cum toate domeniile spiritului şi activităţii umane vor fi influenţate de această trecere. S-ar mai putea spune multe, deasemenea, şi despre anul platonic. Însă eu, neavând pretenţia unui expert, ci doar pe aceea a prezentării unor informaţii şi păreri, mă voi opri aici.
Şi, vă ofer în încheiere cuvintele unui om de cultură şi spiritualitate care par a se potrivi foarte bine cu momentul actual:

"Am înţeles că trecutul şi viitorul
nu sunt decât iluzii,
că ele există numai în prezent,
care este ceea ce există, şi tot ce există." (Allan Watts)